Depresia postnatală este o problemă psihologică care poate afecta femeile după nașterea unui copil. În ultimii ani, s-a observat o creștere semnificativă a frecvenței depresiei postnatale, lucru care subliniază importanța conștientizării și a sprijinului în această problemă de sănătate psihică.
În acest scop, am rugat-o pe Drd. IOANA IUGA, psihoterapeut și psiholog clinician, să ne răspundă la câteva întrebări referitoare la acest subiect.
Ce este depresia postnatală?
Depresia postnatală reprezintă, conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV), o formă de depresie care debutează în primele patru săptămâni de la nașterea copilului. Totuși, studiile epidemiologice se raportează la o perioadă de debut de până la trei luni de la naștere. Aceasta reprezintă una dintre cele mai întâlnite dificultăți cu care se confruntă femeile în urma nașterii unui copil, fiind întâlnită, în medie, la aproximativ 14%, sau una din opt femei, procent care variază în funcție de țară, de la 5% la peste 26%.
Care sunt factorii care influențează depresia postnatală?
O serie de factori de risc pentru dezvoltarea depresiei postnatale au fost explorați:
Factorii de risc la nivel psihologic sunt reprezentați de istoricul de depresie și anxietate al mamei, precum și un istoric de simptome premenstruale (iritabilitate, tristețe, etc.) moderate spre severe. O nepotrivire între așteptările mamei cu privire la sarcină, naștere și îngrijirea unui nou-născut pot de asemenea să reprezinte factori care influențează debutul depresiei postpartum. De exemplu, studiile raportează că femeile cu dorință puternică de a naște natural în perioada perinatală a căror naștere este făcută de cezariană sunt mai predispuse la risc pentru depresie postpartum decât altele.
Din punct de vedere al factorilor de risc de ordin obstetric, sarcinile cu risc crescut reprezintă o vulnerabilitate pentru dezvoltarea depresiei postnatale. Printre acești factori se numără diabetul gestațional, probleme care duc la efectuarea unei operații cezariene de urgență sau internarea prelungită în spital.
Importanța factorilor de ordin social este bine susținută în contextul depresiei postpartum, referindu-se la suport emoțional, financiar, relații bazate pe empatie. Mai mult decât atât, puterea de decizie în cadrul familiei susținerea crescută din partea partenerului sunt considerați unii dintre cei mai importanți factori în susținerea sănătății reproductive ale femeilor.
Stilul de viață reprezintă un factor important în dezvoltarea acestei tulburări. În acest context, alimentația deficitară, odihna insuficientă și lipsa mișcării pot influența negativ sănătatea mintală a viitoarelor mame.
3. Cum se manifestă depresia?
Nașterea unui copil reprezintă un moment profund emoțional în viața unei persoane și poate aduce cu sine o serie de schimbări psihologice și hormonale. Modificările emoționale tranzitorii, asociate cu aceste schimbări, sunt considerate normale și pot include fluctuații de dispoziție, sentimente de vulnerabilitate și anxietate. Cu toate acestea, atunci când aceste dificultăți emoționale devin constante și persistente, ele pot indica prezența depresiei postpartum.
Depresia postpartum, precum și celelalte tulburări psihologice, poate varia în severitate. Este esențial ca aceasta să fie diagnosticată prin intermediul unei evaluări efectuate de un medic psihiatru sau un psiholog clinician. Această evaluare detaliată și specializată ajută la determinarea naturii și severității simptomelor, pentru a putea oferi tratamentul și sprijinul corespunzător.
Tulburarea depresivă majoră este definită de prezența a cinci dintre următoarele simptome, dintre care una trebuie să fie dispoziția depresivă sau o diminuare semnificativă a interesului sau plăcerii. Acestea trebuie să se mențină aproape în fiecare zi, timp de două săptămâni, în cea mai pare parte a zilei, cauzează suferință sau afectează domenii importante ale vieții noastre. Este important ca posibilele cauze medicale ale depresiei să fie excluse.
- Dispoziție depresivă;
- Diminuare semnificativă a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile;
- Scădere sau creștere semnificativă și involuntară în greutate sau diminuare ori creștere a apetitului;
- lnsomnie sau dormit excesiv;
- Agitație sau lentoare în mișcări;
- Oboseală sau lipsă de energie;
- Sentimente de inutilitate sau de vinovăție excesivă ori inadecvată;
- Scăderea capacității de gândire sau concentrare ori indecizie;
- Gânduri recurente de moarte, ideație suicidară recurentă fără un plan anume sau tentativă de suicid ori un plan specific pentru comiterea suicidului.
4. Cum poate fi prevenită depresia postnatală?
Este important să avem în vedere că depresia postpartum este o afecțiune complexă și nu poate fi în întregime prevenită, însă luarea unor măsuri preventive poate reduce riscul sau poate ajuta la gestionarea simptomelor.
O serie de factori de protecție au fost identificați în contextul depresiei postpartum, printre care se numără alăptarea, care poate să aibă un efect pozitiv prin creșterea interacțiunii între mamă și copil, dovedită ca având un efect pozitiv asupra stării de bine a mamei.
Auto-eficiența, reprezentată de încrederea și abilitatea unei persoane de a se simți capabilă și competentă în rolul său de mamă, a fost asociată cu un risc redus de depresie postpartum. În perioada sarcinii, aceasta poate să fie dezvoltată prin învățarea și informarea cu privire la dezvoltarea copilului, nevoi și strategii de îngrijire ale copilului. În perioada post-partum, împărțirea provocărilor cu care se confruntă în pași mici și celebrarea reușitelor pot să faciliteze dezvoltarea auto-eficienței.
Adoptarea unui stil de viață sănătos, atât în perioada prenatală, cât și în cea postnatală este foarte importantă. Acesta ar trebui să includă alimentație echilibrată și variată, hidratare adecvată, gestionarea stresului prin intermediul tehnicilor de relaxare precum meditația sau exercițiile de respirație, odihna adecvată și vizite medicale regulate.
Suportul social joacă un rol crucial în prevenirea depresiei postpartum și în gestionarea stresului asociat cu această perioadă. Comunicarea deschisă cu partenerul, familia și prietenii despre îngrijorările sau momentele de bucurie din timpul sarcinii sau de după naștere pot să îmbunătățească starea emoțională. Implicarea partenerului în experiența sarcinii și a îngrijirii copilului este de asemenea o resursă importantă, care poate reduce povara emoțională și fizică și creează un mediu familial optim.
5. Care este tratamentul depresiei postnatale?
Durata naturală a depresiei postpartum este variabilă. În majoritatea cazurilor au efectele pozitive apar în urma câtorva luni de tratament, dar 24% dintre femeile diagnosticate cu depresie sunt încă deprimate la un an după naștere și 13% după doi ani. Netratată, șansele ca episoadele depresive să reapară în mod repetat cresc, ceea ce poate duce la probleme continue pentru mamă, copil și familie.
În vederea tratamentului depresiei postpartum, o echipă multidisciplinară ar fi soluția ideală. Datorită posibilelor dereglări hormonale care pot să contribuie la dezvoltarea acesteia, este importantă excluderea inițială a factorilor biologici.
Intervențiile psihosociale și psihologice sunt recunoscute pentru eficiența în tratarea depresiei postpartum. Acestea constau în grupuri de suport ghidate de specialiști, terapia cognitiv-comportamentală (CBT) și psihoterapia interpersonală. Aceste tipuri de intervenții arată îmbunătățiri semnificative imediat după intervenție, precum și pe termen lung
În cazul unei tulburări severe sau care nu răspunde destul de bine la tratamentul psihoterapeutic, medicația antidepresivă, sub forma inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), poate să fie utilizată cu succes, sub îndrumarea medicului psihiatru.
6. Cum afectează depresia postnatală copilul?
Efectul depresiei postnatale asupra copilului este prezentat în literatura de specialitate în moduri variate, fiind încă nevoie să înțelegem numeroase aspecte ale acestui subiect. Este sugerat că mamele care suferă de depresie pot să aibă un comportament diferit față de copil, comparativ cu copiii mamelor care nu suferă de depresie. Acest lucru ar putea să explice influența depresiei asupra dezvoltării neurobiologice, cognitive, sociale și a limbajului copiilor. Unele studii indică de asemenea prezența unui atașament mai puțin securizant în rândul copiilor mamelor care suferă de depresie postpartum, însă durata episodului depresiv și alte probleme emoționale asociate pot să influențeze acest rezultat.
Unele studii au descoperit o incidență mai mare a simptomelor gastrointestinale sau a diareei infantile la copiii mamelor cu simptome depresive. De asemenea, un alt studiu a descoperit că mamele care prezintă simptome depresive au raportat mai multe vizite la urgență și spitalizări ale copiilor, precum și participarea la mai puține controale medicale ale copiilor în primii 2 ani după naștere. O altă îngrijorare o reprezintă dificultățile de alăptare cu care se pot confrunta mamele.
Altfel, deși fiecare dinamică părinte-copil este diferită, iar efectele pe termen scurt și lung asupra copilului pot varia semnificativ în funcție de severitatea problemelor emoționale și numeroși alți factori, există o serie de riscuri recunoscute pentru copiii mamelor care suferă de depresie postnatală.
7. De ce femeile din România evită să meargă la psiholog când observă astfel de modificări psihologice?
Există mai multe motive posibile pentru care unele femei din România pot evita sau întârzia să meargă la psiholog.
Stigmatul asupra sănătății mintale: În multe societăți, inclusiv în România, există încă un stigmat puternic asociat cu problemele de sănătate mintală. Persoanele pot fi reticente să-și recunoască sau să vorbească despre problemele lor psihologice din cauza fricii de a fi judecate sau marginalizate.
Lipsa de informații: Unele femei pot să nu fie conștiente de beneficiile terapiei sau să nu știe unde să găsească servicii de sănătate mentală sau psihologi calificați.
Bariere financiare: Accesul la serviciile de sănătate mentală poate fi limitat din cauza costurilor crescute. Terapia poate fi considerată scumpă și nu toată lumea își permite să plătească pentru aceste servicii.
Accesul limitat la serviciile psihologice: Zonele urbane beneficiază de un număr crescut de specialiști bine pregătiți, în timp ce, în zonele rurale, aceștia sunt adesea inexistenți. Astfel, costurile deplasării precum și dificultățile logistice legate de îngrijirea copilului și transport pot să împiedice accesarea serviciilor de sănătate mintală. Totuși, pandemia COVID-19 a dus la progrese majore în ceea ce privește accesarea serviciilor online, care are un impact semnificativ în rezolvarea acestei piedici.
Concluzie
În concluzie, depresia postnatală reprezintă o provocare semnificativă și adesea subestimată pentru multe femei. Prin creșterea conștientizării, sprijinirea deschisă și accesul la resurse adecvate, putem contribui la reducerea stigmatizării asociate depresiei postnatale și la promovarea unui mediu în care fiecare mamă primește ajutorul de care are nevoie.
În final, echipa MEDSkill Center îi adresează sincere mulțumiri IOANEI IUGA, psihoterapeut și psiholog clinician, fiindcă a acceptat invitația noastră de a scrie acest articol despre un subiect de care multe femei se feresc.
Referințe
Brummelte, S., & Galea, L. A. M. (2016). Postpartum depression: Etiology, treatment and consequences for maternal care. Hormones and Behavior, 77, 153–166. https://doi.org/10.1016/j.yhbeh.2015.08.008
Fitelson, E., Kim, S., Baker, A. S., & Leight, K. (2011). Treatment of postpartum depression: Clinical, psychological and pharmacological options. International Journal of Women’s Health, 3, 1–14. https://doi.org/10.2147/IJWH.S6938
Ghaedrahmati, M., Kazemi, A., Kheirabadi, G., Ebrahimi, A., & Bahrami, M. (2017). Postpartum depression risk factors: A narrative review. Journal of Education and Health Promotion, 6, 60. https://doi.org/10.4103/jehp.jehp_9_16
Liu, X., Wang, S., & Wang, G. (2022). Prevalence and Risk Factors of Postpartum Depression in Women: A Systematic Review and Meta-analysis. Journal of Clinical Nursing, 31(19–20), 2665–2677. https://doi.org/10.1111/jocn.16121
Stewart, D. E., & Vigod, S. N. (2019). Postpartum Depression: Pathophysiology, Treatment, and Emerging Therapeutics. Annual Review of Medicine, 70(1), 183–196. https://doi.org/10.1146/annurev-med-041217-011106
Wisner, K. L., & Piontek, C. M. (2002). Postpartum Depression. The New England Journal of Medicine.
0 Comentarii