fbpx
Intoleranța la lactoză vs. alergia la proteinele laptelui de vacă
aug. 2, 2023

Intoleranța la lactoză și alergia la proteinele laptelui de vacă (APLV) sunt două afecțiuni frecvent întâlnite în pediatrie, care pot reprezenta o sursă de stres pentru părinți din cauza simptomelor, dar și a dietelor speciale pe care trebuie să le respecte micuții pacienți. Deși sunt total diferite, sunt de multe ori greșit înțelese și confundate. Astfel, vom face o paralelă între cele două patologii, pentru a evidenția diferențele în ceea ce privește cauzele, simptomele și tratamentul acestora. 

Mecanismele de apariție ale celor două afecțiuni

Lactoza este glucidul/zaharul principal care se găsește în laptele memiferelor. Pentru a putea fi absorbită în organismul uman, acesta trebuie digerată de către o enzimă intestinală numită lactază. Absența sau activitatea scăzută a acestei enzime va duce la o absorbție scazută și la apariția simptomelor specifice intoleranței la lactoză.

În cazul alergiei la proteinele laptelui de vacă, după cum ii spune și numele, compușii proteici sunt cei responsabili de apariția manifestărilor. Mai concret, sistemul imunitar al organismului declanșează un răspuns exagerat în încercarea de a neutraliza o anumită proteină din lapte, pe care o consideră în mod eronat un inamic.

Clasificare

Este important de știut că există mai multe forme ale celor două afecțiuni. Deficiența de lactază poate fi 4 tipuri:

  1. Congenitală – este rară și este cauzată de activitatea scăzută/absența enzimei încă de la naștere.
  2. Dificiență legată de dezvoltare – apare atât la copiii născuți prematur cât și la unii născuți la termen ca urmare a imaturității intestinului subțire. Pe măsură ce sugarul crește, activitatea enzimei se imbunătățește și simptomele se reduc. Acesta este motivul pentru care formulele de lapte praf pentru prematuri au un conținut mai scăzut de lactoză.
  3. Deficiența primară de tip adult– se transmite genetic și este cea mai întâlnită formă. Apare prin reducerea progresivă a activității enzimatice, care poate debuta în copilărie (3-5 ani) sau chiar la vârsta adultă. Mulți pacienți pot tolera o anumită cantitate de lactoză (o cană de lapte, iaurt sau brânză maturată).
  4. Secundară –  este o formă tranzitorie și apare în urma unor boli care afectează mucoasa intestinală: gastroenterite acute, parazitoze, intoleranța la gluten. Alergia la proteinele laptelui de vacă poate fi o cauză secundară de intoleranță la lactoză, deoarece provoacă inflamația intestinului. 

În ceea ce privește APLV, există 3 tipuri de răspuns imunitar: IgE-mediat, non-IgE-mediat sau mixt, care vor duce la simptome diferite. IgE (imunoglobulina E) este un anticorp al organismului uman care participă la reacțiile alergice. Acestea pot fi:

  1. reacții imediate – apar în câteva minute până la 2 ore după ingestia lactozei;
  2. reacții întârziate – se pot manifesta la 48 de ore sau chiar la o săptămână.

Simptome

În cazul intoleranței la lactoză, simptomele sunt cauzate de lactoza nedigerată, care fermentează la nivelul intestinului și se manifestă prin: balonare, flatulență, dureri abdominale, crampe, scaune diareice (voluminoase, apoase, spumoase), uneori greață și vărsături, agitație și plâns inconsolabil în cazul sugarilor. Acestea apar după un interval de 30-120 de minute de la ingestia unui mese bogate în acest glucid, iar intensitatea lor variază în funcție de cantitatea de lactoză ingerată și neabsobită.

Manifestările din APLV apar in primele 6 luni de viață, se ameliorează progresiv după 1 an și dispar în majoritatea cazurilor până la vârsta de 6 ani. Pot fi de mai multe tipuri, în ordinea frecvenței:

  • Cutanate: urticarie, eczemă, dermatită atopică;
  • Digestive: regurgitări, vărsături, constipație sau diaree, uneori cu sânge, eritem la nivelul orificiului anal, colici, refuzul alimentației;
  • Respiratorii: rinoree, strănut, tuse cronică, respirație șuierătoare;
  • Anafilactice: edem la nivelul pleoapelor, buzelor, limbii sau laringelui, respirație dificilă, criză de astm;

Este important de știut că sugarii diagnosticați cu APLV, vor fi mai predispuși să dezvolte în timp alte alergii la alimente sau alergeni de mediu.

Diagnostic

De cele mai multe ori, diagnosticul de intolernță la lactoză se bazează pe simpla legătură dintre ingestia de alimente care conțin lactoză și apariția simptomelor tipice. Pentru a confirma suspiciunea, se poate face un test terapeutic cu respectarea unei diete fără lactoză care va duce la dispariția simptomelor și reapariția lor dacă se revine la regimul alimentar inițial. Testul genetic poate face diferența între o intoleranță primară de tip adult sau o intoleranță secundare.

De asemenea, diagnosticul de alergie la proteinele laptelui de vacă are la bază simptomele pacientului, examenul clinic și o probă terapeutică. Aceasta constă în excluderea alimentelor care conțin lapte de vacă din dieta mamei, în cazul copiilor alăptați sau folosirea unor formule speciale pentru sugarii alimentați cu lapte praf. Dacă în urma acestor măsuri simtomele dispar, diagnosticul este confirmat. Există și o serie de teste sau analize de laborator, mai puțin utile: teste cutanate, dozarea IgE totale și specifice din sânge, teste de provocare.

Tratament

Principala măsură terapeutică în cazul intoleranței la lactoză constă în eliminarea din dietă a alimentelor care conțin lactoză, în funcție de toleranța fiecărui pacient (lapte, smântână, iaurt, brânză, înghețată, unt, ciocolată). În cazul copiilor alimentați artificial, medicul pediatru va recomanda formule speciale de lapte praf fără lactoză. Este indicată creșterea consumului de alimente care conțin calciu sau utilizarea suplimentelor de calciu și vitamina D. O altă opțiune poate fi administrarea diverselor produse farmaceutice care conțin enzima lactază. În cazul intoleranței secundare trebuie tratată afecțiunea de bază, pe lângă respectarea regimului alimentar, dar refacerea mucoasei intestinale și a activității enzimatice poate dura mai mult timp după vindecarea bolii primare. 

Spre deosebire de lactoză, proteinele din lapte ajung în laptele matern. Astfel, mamele care își alăptează micuții diagnosticați cu APLV vor urma o dietă fără produse lactate, inclusiv lapte de soia, lapte de capră sau oaie, deoarece pot apărea reacții alegice și la acestea. Pentru copiii alimentați cu lapte praf, medicul pediatru va recomanda formule speciale, cu proteine hidrolizare, în funcție de severitatea simptomelor.

În concluzie, intolența la lactoză și alergia la proteinele laptelui de vacă sunt două afecțiuni care se diferențiază prin mecanismul de producere, manifestări și bineînțeles, prin măsurile terapeutice. Prima, este dată de zaharul din lapte și apare din cauza digestiei și absorbției scăzute a acestuia, pe când în APLV, este implicat sistemul imunitar care “atacă” proteinele ce se găsesc în produsele lactate.

Oh hello! I am Raluca Mihaescu

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sună acum!
×