Obezitatea infantilă este una dintre cele mai mari provocări ale secolului 21, o afecțiune medicală serioasă întâlnită la tot mai mulți copii și adolescenți din ziua de azi. În anul 2019, 38,2 milioane de copii sub 5 ani erau supraponderali sau obezi, iar în România, conform statisticilor anului 2014, 28,9% dintre băieți și 23,7% din fete, erau diagnosticați cu această afecțiune. Acest fapt este îngrijorător, deoarece kilogramele în plus îi expun pe tineri la riscul de a dezvolta probleme de sănătate, care erau considerate în trecut boli specifice adulților. Prin acest articol dorim să dăm un semnal de alarmă părinților, să creștem nivelul de conștientizare asupra cauzelor și consecințelor grave pe care le presupune obezitatea infantilă și să oferim o serie de soluții pentru combaterea acesteia.

Ce este obezitatea și cum o putem diagnostica?

Obezitatea și supraponderea reprezintă excese de grăsime corporală care poate avea consecințe negative atât asupra sănătății fizice cât și a celei mentale. Pentru diagnosticarea obezității la copiii se poate folosi Indicele de masă corporală (IMC), care se calculează ca raportul dintre greutatea în kilograme și pătratul înălțimii în metri (kg/m2). Valoarea acestuia va fi interpretată cu ajutorul graficelor de creștere specifice, în funcție de vârsta și sexul copilului. În prezent, se găsesc diverse aplicații pe care părinții le pot folosi pentru a calcula și interpreta mult mai ușor aceste valori. În general, un IMC peste percentila 85 înseamnă suprapondere, în timp ce un IMC mai mare de percentila 95 este definit ca obezitate. Aceasta înseamnă că copilul dumneavoastră are un Indicele de masă corporală mai mare decât 85%, respecitv 95% dintre copiii de aceeași vârstă și sex. Un dezavantaj al acestui raport, este că nu poate preciza cât din greutatea în exces este dată de țesutul adipos și cât de țesutul muscular sau osos. Medicul pediatru sau medicul de familie poate folosi diagramele de creștere și diverse alte calcule sau teste pentru a vă ajuta să aflați dacă greutatea copilului dumneavoastră ar putea pune probleme de sănătate.

Factori de risc

Obezitatea este o afecțiune multifactorială în apariția căreia sunt implicate moștenirea genetică, programarea metabolică și factorii de mediu. Indiferent de cauză, depozitele de grăsime apar în urma unui dezechilibru dintre aportul nutrițional (de cele mai multe ori crescut) și consumul de energie(de cele mai multe ori scăzut). Identificarea cauzelor și a factorilor de risc este un aspect important, deoarece asupra acestora se va interveni pentru a preveni sau trata obezitatea. Câțiva dintre cei mai cunoscuți factori de risc sunt:

1. obezitatea sau supraponderea părinților: riscul unui copil de a deveni obez este de 4 ori, respectiv 8 ori mai mare dacă unul, sau ambii părinți sunt obezi. Acest risc poate fi cauzat de obiceiurile din familie legate de preferințele alimentare și nivelul de activitate fizică sau de moștenirea genetică (sunt peste 200 de gene care pot influența greutatea);
2. sarcina și primul an de viață: obezitatea mamei înainte de sarcină, creșterea exagerată în greutate a mamei pe perioada sarcinii, diabetul gestațional, fumatul în sarcină, greutatea mică sau prea mare la naștere pot crește riscul copilului de a deveni supraponderal sau obez. În acest context menționăm faptul că, alăptatul la sân este un factor protector împotriva obezității;
3. alimentația: consumul regulat de alimente bogate în calorii, cum ar fi cele de tip fast-food, alimente procesate, semipreparate, produse de patiserie, consumul crescut de zahăr (dulciuri, sucuri carbogazoase, sucuri de fructe) pot duce la creșterea excesivă în greutate;
4. sedentarismul: lipsa activităților fizice și a jocurilor în aer liber a fost înlocuit cu jocurile pe calculator și petrecerea timpului liber în fața televizorului sau a altor dispozitive electronice, care implica un consum redus de calorii;
5. factori psihologici: stresul (în familie sau la școală), depresia, anxietatea etc. pot determina copiii să mănânce în exces pentru a face față problemelor emoționale;
6. genetica: obezitatea poate apărea în cadrul unor boli genetice rare (sindrom Down, sindrom Turner, sindrom Prader Willi etc.);
7. afecțiuni medicale: sindrom Cushing, în care organismul produce cortizol în exces, hipotiroidism.

Consecințe

Obezitatea este asociată cu numeroase efecte negative asupra sănătății atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, care se vor manifesta în perioada de adult. Studiile arată faptul că între 50-75% dintre adolescenții obezi vor rămâne cu această afecțiune și la maturitate. Odată instalată, boala produce multiple modificări metabolice, împreună cu afectarea imunității și o inflamație marcată a întregului organism. Mai mult, 50% din adolescenții supraponderali prezintă criterii ale sindromului metabolic definit ca: rezistență la insulină, hipertensiune arterială și un nivel crescut al grăsimilor în sânge. Astfel, cele mai importante complicații ale excesului ponderal în rândul copiilor sunt:

• hipertensiunea arterială;
• modificări ale metabolismului glucidic: rezistența la insulină, scăderea toleranței la glucoză, diabet zaharat de tip 2;
• dislipidemie: creșterea nivelului de colesterol sau trigliceride în sânge;
• probleme digestive: ficat gras, boală de reflux gastroesofagian, constipație;
• probleme respiratorii: dificultăți respiratorii pe parcursul somnului sau astm;
• dureri ale articulațiilor;
• risc crescut de infecții cutanate;
• tulburări de instalare a pubertății;
• probleme psiho-sociale: bullying, discriminare, stimă de sine scăzută, performanțe școlare scăzute, depresie, tulburări de alimentație (anorexie, bulimie).

Soluții

În prezent, obezitatea infantilă nu are un tratament specific, modificarea stilului de viață fiind principala măsură. Este importantă încurajarea jocurilor în aer liber sau a practicării unui sport, inclusiv mersul pe jos, mersul pe bicicletă, inotul, fotbalul, dansul etc. Cel puțin 60 de minute de activitate fizică în fiecare zi este recomandată tuturor copiilor. De asemenea, trebuie începută o dietă alimentară sănătoasă, bazată pe legume la fiecare masă, alimente proaspete, carne de pui, pește, nuci, cereale integrale și mai puține dulciuri, produse făinoase (paste, pâine) sau semipreparate. Pentru a evita aportul excesiv de calorii, trebuie evitate sucurile de fructe fără pulpa sau alte băuturi bogate în calorii lichide. Acestea sunt absorbite mai repede de către organism și pot contribui la creșterea în greutate. În schimb, puteți alege să oferiți copiilor fructe întregi, care conțin fibre și nutrienți esențiali, și să încurajați consumul de apă. Luați cel puțin o masă pe zi împreună cu familia și nu oferiți mâncarea, în special deserturile ca pe o recompensă pentru un comportament bun sau o reușită. Restricția calorică drastică sau lipsa meselor este descurajată. Sfatul unui nutriționist este binevenit, pentru a preveni apariția unor deficiențe nutriționale care ar putea avea un impact negativ asupra dezvoltării corespunzătoare a copilului, în special dacă acesta prezintă și alte probleme de sănătate. Este foarte important să nu uităm de puterea exemplului personal pe care părinții îl pot oferi. Asigurați-vă că copilul dumneavoastră doarme și se odihnește suficient. Toate aceste măsuri necesită răbdare, sprijin, motivație și perseverență, astfel încât copilul să se obișnuiască cu un stil de viață sănătos și să învețe să facă singur alegeri alimentare potrivite.

Concluzie

În concluzie, obezitate infantilă este o boală complexă, cronică, cu multiple consecințe pe termen lung, care trebuie diagnosticată și tratată ca oricare altă afecțiune. Tratamentul presupune în principal modificarea stilului de viață care pare simplu, dar este foarte dificil de pus în practică, acesta fiind și motivul pentru care obezitatea recidivează frecvent. Un prim pas extrem de important este conștientizarea acestei probleme de către părinți. După cum știm, cel mai bun tratament pentru orice boală este prevenția. Astfel, prin educarea copiilor și implicarea părinților, putem să ne asigurăm că generațiile viitoare vor fi mai sănătoase și mai bine informate în ceea ce privește importanța unui stil de viață activ și echilibrat.