Înecul poate avea loc într-o fracțiune de secundă. Acesta survine atunci când apa (lichidul) pătrunde în căile respiratorii, le blochează, iar organismul nu primește suficient oxigen pentru a susține funcțiile vitale. Printre cauzele principale se numără neglijarea măsurilor de siguranță, lipsa abilităților de a înota, epuizarea fizică sau înotul sub influența consumului de alcool/droguri.

Înecul poate fi evitat prin înțelegerea riscurilor și respectarea regulilor de siguranță în apropierea apei, iar intervenția promptă și corespunzătoare poate face diferența între viață și moarte în cazul unui incident de înec. De aceea, scopul acestui articol este de a puncta anumite elemente de prim ajutor esențial pentru a gestiona aceste situații critice.

Ce putem face? 

1. Dacă sunteți martorul unui caz de înec, iată pașii pe care ar trebui să-i urmați în paralel cu apelarea serviciilor medicale de urgență:
   Verificați zona pentru siguranță înainte de a sări în ajutorul victimei; dacă vă expuneți unui pericol, așteptați asistența specializat.
2. Scoaterea victimei din apă: Dacă sunteți capabil și zona e sigură, scoateți victima din apă cât mai repede posibil. Atenție! Instinctul de supraviețuire este extrem de accentuat, victima este agitată și are un comportament involuntar de agățare sau de tragere în apă a oricui încearcă să o salveze. Folosiți un colac, o ramură sau orice obiect lung pentru a o ajuta să ajungă la mal, dacă este necesar.
3. Evaluați starea de conștiență: După ce ați scos victima la mal, verificați dacă este conștientă. Strigați-o și întrebați-o dacă este bine. Încurajați-o să deschidă ochii sau să răspundă prin gesturi.
4. Dacă victima este conștientă și respiră, încurajați-o să tușească pentru a elimina apa de la nivelul tractului respirator. Există riscul ca victima să vomite, de aceea este indicat să o întoarceți pe o parte (poziția laterală de siguranță) pentru a preveni aspirația în plămâni. 
5. Dacă victima este inconștientă, următorul pas este evaluarea respirației prin hiperextensia capului (dăm capul pe spate), privim pieptul, ascultăm și simțim fluxul respirator – vezi poză);
   ! Nu se va face hiperextensia capului dacă victima a sărit în apă deoarece suspicionăm o leziune la nivelul coloanei vertebrale cervicale.
6. Dacă victima nu respiră, începem resuscitarea cardio-pulmonară cu 5 respirații salvatoare (respirații gură-la-gură), urmate de 30 de compresiuni toracice (masajul cardiac); ulterior raportul va fi de 30 de compresiuni la 2 respirații artificiale.

Steagurile salvamarului

Ne aflăm în perioada vacanțelor la mare, așadar este important să ne reamintim semnificațiile steagurilor salvamarilor. Aceste steaguri joacă un rol important în comunicarea condițiilor de siguranță pe plajă și în apă.

• Steag verde/alb – condiții bune de înot; este sigur să intrăm în apă.
• Steag galben – avertisment: condiții nesigure de înot, cum ar fi valuri puternice sau curenți. Înotul este permis, dar cu atenție sporită.
• Steag roșu – pericol: mare agitată, curenți puternici. Înotul este interzis.

Concluzie

Conștientizarea și înțelegerea riscurilor legate de înec, precum și pregătirea pentru a acționa în situații de urgență, reprezintă factori critici în prevenirea accidentelor legate de apă. În acest fel, putem să ne bucurăm de o vacanță la mare într-un mod responsabil. Siguranța noastră și a celor din jurul nostru trebuie să fie întotdeauna o prioritate, iar cunoștințele de prim ajutor pot face o diferență semnificativă în astfel de momente.