Astmul este o afecțiune cronică a căilor respiratorii care afectează plămânii și cauzează dificultăți în respirație. Astmul poate varia în severitate, de la ușor la sever, și poate avea diferite grade de impact asupra calității vieții unei persoane. Iată câteva aspecte cheie despre astm:

Cauza exactă a astmului nu este cunoscută, dar este considerat o boală inflamatorie a căilor respiratorii. Este posibil ca factori genetici și de mediu să joace un rol în dezvoltarea astmului.

Astmul poate fi declanșat sau exacerbate de factori precum alergeni (cum ar fi polenul, acarienii, mucegaiul), infecții respiratorii, fumul de tutun, poluarea aerului, efortul fizic intens, schimbările meteorologice și stresul.

Care sunt simptomele astmului?

Simptomele astmului pot varia, dar cele mai comune includ dificultăți în respirație, tuse, wheezing și senzația de strângere a pieptului. Aceste simptome pot varia în intensitate și pot apărea și dispărea în funcție de factorii de declanșare.

Dificultatea de a respira sau senzația de lipsă de aer este unul dintre cele mai caracteristice simptome ale astmului. Uneori, aceasta este descrisă ca o senzație de strângere în piept.

Tusea persistentă este un alt simptom comun al astmului. Aceasta poate fi seacă sau productivă, matinală sau nocturnă.

Wheezingul sau respirația șuierătoare este un sunet înalt și fluierător care apare atunci când aerul trece prin îngustările căilor respiratorii. Acesta este frecvent în astm și este adesea mai pronunțat la expirație. Poate fi asociat uneori cu senzația de strângere a pieptului.

Tulburări de somn: Simptomele astmatice pot fi mai severe noaptea, predominant tusea și senzația de lipsă de aer. Persoanele cu astm pot trezi din somn cu dificultăți de respirație.

Astmul poate provoca exacerbări acute ale simptomelor, cunoscute sub numele de crize de astm. În timpul unei crize, simptomele pot deveni severe ( wheezing, senzația de lipsă de aer, constricție toracică, incapacitatea de a spune o propoziție până la capăt) și necesită tratament imediat.

În cazul în care simptomele astmatice nu sunt bine controlate, acestea pot duce la tulburări de concentrare la școală sau la locul de muncă.

Este important de menționat că simptomele astmului pot fi influențate de factorii pe care îi întâlnim în viața de zi cu zi, precum alergeni, fumul de tutun, exercițiile fizice intense, infecțiile respiratorii și schimbările meteorologice. Fiecare persoană cu astm poate experimenta simptome diferite, iar severitatea acestora poate varia. Controlul adecvat al astmului implică identificarea și gestionarea simptomelor într-un mod eficient, iar un medic poate ajuta la dezvoltarea unui plan de tratament adecvat pentru fiecare pacient.

Diagnostic, management și prevenție

Diagnosticul de astm se bazează pe istoricul medical, simptomele pacientului, examinarea fizică și teste suplimentare, cum ar fi spirometria (testul funcției pulmonare) și teste de provocare bronșică.

Medicul va începe prin colectarea unui istoric medical detaliat al pacientului, inclusiv simptomele pe care le experimentează și frecvența acestora. Este important să fiți cât mai descriptiv posibil în ceea ce privește simptomele. Ulterior se va trece la examenul clinic, prin evaluarea sistemului respirator, mai exact auscultația plămânilor cu ajutorul stetoscopului pentru a detecta sunetele specifice pacienților cu astm.

Teste de funcție pulmonară sunt esențiale pentru diagnosticarea astmului. Cele mai comune teste de funcție pulmonară includ:

Spirometria: Acest test măsoară cantitatea de aer pe care o puteți expira și cât de rapid o puteți face. Cu ajutorul acesteia poate identifica obstrucția căilor respiratorii, o caracteristică a   astmului.

Testul de provocare bronșică: Acest test implică inhalarea unei substanțe sau inițierea unei activități fizice intense care provoacă bronhospasm (îngustarea căilor respiratorii). Dacă apare bronhospasmul, acesta poate sugera prezența astmului.

Testul de bronhodilataţie se efectuează în urma unei spirometrii simple ce relevă o disfuncție respiratorie obstructivă. Se indică testul de bronhodilataţie imediat după un test pozitiv de provocare bronşică și în cazul monitorizării tratamentului bronhodilatator din astmul bronşic. Acest test este contraindicat în situațiile în care pacientul prezintă: tulburări de ritm cardiac, palpitații, dereglări hormonale tiroidiene, hipertensiune severă necontrolată, glaucom, hiperplazie benignă de prostată sau diabet zaharat necontrolat.

La proba de bronhodilataţie se face o spirometrie inițială, apoi se utilizează 2–4 pufuri de Ventolin ( un spray inhalator care favorizează dilatarea (distensia) căilor aeriene și se așteaptă un interval de 20–30 de minute pentru a se produce bronhodilataţia, după care se reia explorarea respiratorie. Se urmăresc diferențele parametrilor măsurați la spirometrie, iar în funcție de valorile obținute se poate pune diagnosticul.

Teste pentru factori declanșatori: Medicul poate solicita teste pentru a identifica factorii care pot declanșa simptomele astmatice. Acestea pot include teste alergice pentru a detecta alergeni precum polenul sau acarienii.

Se vor lua în considerare și alte diagnostice diferențiale pentru a pune un diagnostic corect, astfel medicul va exclude alte condiții cu simptome similare, cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sau insuficiența cardiacă congestivă.

După colectarea și evaluarea tuturor acestor informații, se va stabili un diagnostic de astm sau se va exclude astmul în funcție de rezultatele testelor și de istoricul medical. Dacă este confirmat astmul, se va dezvolta un plan de tratament personalizat pentru a controla simptomele și a vă îmbunătăți calitatea vieții. Este important să urmați îndrumările medicului și să vă efectuați regulat teste pentru a monitoriza starea astmului.

O evaluarea a simptomelor în timp ajută la confirmarea diagnosticului, astfel, în funcție de simptomele menționate de pacient și testele periodice efectuate de pacient, se poate evalua răspunsul la tratament în timp.

O parte importantă a gestionării astmului implică identificarea și evitarea factorilor de declanșare cunoscuți, cum ar fi alergenii. Pacienții cu astm pot beneficia, de asemenea, de planuri de acțiune pentru crize, care descriu ce să facă în caz de exacerbare.

Deși astmul nu poate fi prevenit în totalitate, există măsuri care pot reduce riscul de dezvoltare a acestei afecțiuni sau de agravare a simptomelor. Evitarea fumatului și expunerea la fumul de tutun, menținerea unei bune igiene a mediului și evitarea alergenilor cunoscuți pot ajuta.

Planul de tratament

Este important ca oricine suspectează că suferă de astm să consulte un medic pentru un diagnostic și un plan de tratament adecvat, personalizat pentru pacient. Tratamentul adecvat poate ajuta la controlul simptomelor astmului și la menținerea unei calități bune a vieții.

Tratamentul astmului are două componente principale: tratamentul de control și tratamentul de criză.

Tratamentul de control implică utilizarea regulată a medicamentelor pentru a preveni simptomele și a menține astmul sub control. Medicamentele comune includ bronhodilatatoarele și corticosteroizii.

Medicamentele de criză, cum ar fi inhalatoarele cu acțiune rapidă, sunt utilizate pentru a ameliora rapid simptomele în timpul unei exacerbări.

Pacienții cu astm sunt sfătuiți să evite sau să reducă expunerea la factorii de declanșare cunoscuți, cum ar fi alergenii sau poluanții aerului, precum și exercițiile fizice intense.

Concluzie

Astmul poate afecta activitatea de zi cu zi a unei persoane într-o serie de moduri, dar impactul variază în funcție de severitatea astmului și de cât de bine este controlat. Iată cum astmul poate influența viața de zi cu zi:

Una dintre cele mai evidente influențe ale astmului asupra vieții de zi cu zi este dificultatea în respirație. În timpul exacerbărilor sau în situații în care astmul nu este bine controlat, pacienții pot simți o senzație de lipsă de aer, ceea ce poate face activitățile cotidiene, precum mersul pe jos sau urcarea scărilor, să fie mai dificile.

Pentru unii pacienți cu astm, activitățile fizice intense sau efortul fizic prelungit pot declanșa simptomele astmatice. Acest lucru poate duce la limitări ale participării la sporturi sau activități fizice intensive, ceea ce poate afecta calitatea vieții.

Dacă astmul nu este controlat corespunzător, simptomele pot duce la absențe frecvente de la școală sau de la locul de muncă. Acest lucru poate afecta performanța școlară sau calitatea muncii.

Astmul poate avea un impact emoțional semnificativ. Persoanele cu astm pot simți anxietate sau teamă legată de posibilitatea unei exacerbări și pot deveni stresate din cauza efectului pe care astmul îl are asupra vieții lor de zi cu zi.

Unele persoane cu astm pot avea reacții la anumite alimente sau aditivi alimentari care pot agrava simptomele lor. Aceasta poate duce la restricții alimentare și poate necesita o atenție deosebită la alegerea alimentelor.

Pentru a controla astmul, mulți pacienți trebuie să ia medicamente regulat, ceea ce poate necesita o rutină riguroasă de administrare a medicamentelor. De asemenea, pot fi necesare vizite regulate la medic pentru a evalua și ajusta tratamentul.

Astmul poate afecta viața socială a unei persoane. Pot fi situații în care trebuie să evitați evenimente sau locuri aglomerate pentru a reduce expunerea la factori declanșatori posibili.

Este important să subliniem că cu un control adecvat și un plan de tratament stabilit în colaborare cu medicul, mulți oameni cu astm pot duce o viață relativ normală și activă. Cu toate acestea, este crucial să se respecte sfaturile medicale, să se evite factorii declanșatori cunoscuți și să se acorde atenție regulată pentru a menține astmul sub control și a preveni exacerbările.

Dr. Adelina Racu